Arhivele Naţionale nu sunt doar o deschidere către trecut, ci şi un fundament al pezentului şi un reper al viitorului. Fiindcă procesul de cunoaştere adevărată, profundă, a ţesăturii vieţii româneşti şi a instituţiilor ei este o condiţie sine qua non pentru paşii către o Românie europeană. În fiecare an, pe 31 octombrie se sărbătoreşte Ziua Arhivelor, iar zilele trecute s-au împlinit 182 de ani de la înfiinţarea Arhivelor Statului în Ţara Românească, ocazie cu care Serviciului Judeţean Olt al Arhivelor Naţionale a fost organizat vernisajul expoziţiei intitulate „Firme, reclame, comercianţi de altadată”. A urmat apoi o masă rotundă la care au participat specialişti din cadrul Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale, dar şi de la Muzeul Judeţean. „Am vrut prin această expoziţie să ieşim din obişnuitul acestor evenimente şi să intrăm în esenţa vieţii cotidiene, cum era viaţa locuitorilor în acest ţinut în perioada interbelică şi preocupările comercianţilor şi manufacturierilor de a-şi promova produsele”, a precizat Bogdan Bădiţoiu, directorul Serviciului Judeţean Olt al Arhivelor Naţionale, cel care ne va face în continuare o scurtă prezentare a acestui serviciu pe teritoriul judeţului nostru.
• Domnule Bogdan Bădiţoiu, despre instituţia Arhivelor Naţionale, una foarte importantă pentru orice ţară, nu prea se vorbeşte. Pentru început, ne puteţi pune în temă cu istoricul acestei instituţii, la nivelul judeţului nostru?
– Primul cadru legislativ de păstrare organizată a documentelor s-a stabilit prin Regulamentele Organice, fiind înfiinţată în luna mai 1831 Arhiva Ţării Româneşti, iar în ianuarie 1832 cea a Moldovei.
În anul 1925, după promulgarea legii Arhivelor Statului, se înfiinţează patru Direcţii Regionale prin care se asigură preluarea şi conservarea valorilor arhivistice din întreaga ţară. Abia în anul 1931, datorită eforturilor lui Constantin D. Fortunescu şi cu sprijinul directorului general al Arhivelor Statului de atunci, Constantin Moisil, s-a înfiinţat şi la Craiova o direcţie regională. Înfiinţarea ei a avut, printre multe altele, meritul de a salva o parte dintre arhivele create de o serie de instituţii reprezentative ale judeţelor Olt şi Romanaţi. Dar şi aici lipsa de spaţiu şi de personal, s-au făcut simţite în starea documentelor.
Instaurarea regimului comunist a adus noi modificări şi în activitatea Arhivelor, care au trecut în subordinea M.A.I., stabilindu-se noi norme de funcţionare. În baza decretului 17 din 27 ianuarie 1951 Direcţia Generală a Arhivelor Statului a trecut de la Ministerul Învăţământului Public la Ministerul Afacerilor Interne, iar prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 472 din 16 iunie 1951 au fost stabilite atribuţiile şi normele de organizare ale instituţiei, precum şi organigrama acesteia, adică serviciile proprii şi secţiile regionale din fiecare reşedinţă de regiune. Prin Decizia nr. 313 din 16 iulie 1951 a Ministerului Afacerilor Interne, în fiecare capitală a fostelor judeţe, aşa cum fuseseră ele până la noua împărţire administrativ-teritorială din 1950, s-a dispus înfiinţarea a câte unui depozit al Arhivelor Statului, fapt care s-a şi îndeplinit, în cazul Caracalului şi Slatinei, începând cu 15 septembrie 1952. Depozitul din Slatina, ţinea de Regiunea Argeş, iar cel de la Caracal de Regiunea Oltenia.
• Când aceste depozite au fost practic transformate în filiale?
Aceste depozite au fost transformate în filiale la 1 iunie 1953, funcţionând astfel până la apariţia judeţelor, în 1968, când, printr-o nouă reorganizare administrativ-teritorială, a luat fiinţă noul judeţ Olt. Ţinând cont de această realitate, la 1 aprilie 1969 a fost înfiinţată Filiala Olt a Arhivelor Statului, care va continua activitatea celor doua filiale raionale, Caracal şi Slatina. Titulatura sa a fost schimbată, din nou, în aprilie 1996, când, prin apariţia Legii Arhivelor Naţionale, filiala devine direcţie judeţeană, sub denumirea de Direcţia Judeţeana Olt a Arhivelor Naţionale. Ca urmare a restructurărilor intrate în vigoare la 25 noiembrie 2009, direcţia judeţeană a devenit serviciu judeţean.
• Ce ne puteţi spune despre filiala de la Slatina?
– În ceea ce priveşte Filiala Slatina a Arhivelor Statului, chiar dacă oficial a fost înfiinţată la 1 iunie 1953, activitatea propriu-zisă a început la 15 mai 1954 prin numirea doamnei Mandoiu Eugenia ca director, conform ordinului M.A.I. nr. 1527 din acea dată. Era subordonată Arhivelor Statului Piteşti, de la care primea instrucţiuni şi îndrumări, iar activitatea acestei filiale consta – după cum se preciza într-un document – în controlul şi depistarea arhivelor de orice natură pe care le posedă instituţiile de stat, întreprinderile de orice fel şi organizaţiile economice din cuprinsul oraşului şi Raionului Slatina, Raionului Potcoava şi Drăgăneşti-Olt.
• Cam care este dimensiunea fondului arhivistic de la nivelul judeţului Olt?
– Prin preluări şi donaţii succesive şi prin aducerea în anul 1988 a arhivei existente în depozitul de la Caracal, s-a ajuns ca la ora actuală să avem în depozitele direcţiei noastre 1039 de fonduri arhivistice, în cantitate totală de aproximativ 5000 de m.l. din perioada anilor 1575-2003. Din numărul total de fonduri existente la ora actuală menţionăm 276 de fonduri administrative, 258 de fonduri şcolare, 87 de fonduri financiare, 45 de fonduri agricole etc.
• Care ar fi cele mai importante documente care se găsesc la DJAN Olt
Printre cele mai vechi şi mai de seamă instituţii de la care s-au păstrat documente de mare valoare, se află cele ecleziastice, între care se număra mănăstirile din Brâncoveni, Seaca, Călui, Clocociov, Strehareţ, Hotărani şi Plăviceni, sau altele care, deşi situate în alte părţi ale ţării, au avut proprietăţi în judeţele Olt şi Romanaţi.
• De ce altceva mai dispune instituţia pe care o conduceţi, domnule Bogdan Bădiţoiu?
– Pe lângă valoroasele fonduri şi colecţii, direcţia dispune şi de o bibliotecă documentară care cuprinde peste 10.000 de publicaţii, printre acestea găsindu-se şi câteva zeci de cărţi vechi româneşti, religioase, tipărite în secolele XVIII-XIX. Având o bogată literatură social-politică, enciclopedică şi istorică, această bibliotecă oferă un minimum necesar pentru bibliografia solicitată în cercetarea ştiinţifică, punând la dispoziţia solicitanţilor, prin sala de studiu, numeroase lucrări de specialitate. Sala de studiu reprezintă o interfaţă a relaţiei dintre Arhive şi societate, aici găsindu-şi expresia în modul cel mai direct raţiunea de existenţă a instituţiei noastre. De-a lungul timpului aici au desfăşurat cercetări numeroşi oameni de ştiinţă, profesori, studenţi şi elevi, în multe cazuri rezultând lucrări remarcabile, unele dintre ele deschizând drumuri noi în diverse domenii.
Acest gen de activitate este însă completat de multe altele, între care valorificarea informaţiilor din documente pentru rezolvarea problemelor cetăţenilor se înscrie ca o prioritate. Mai puţin pregnantă până în 1989, ea a devenit o prioritate, având în vedere transformările social-economice şi politice ale societăţii româneşti şi apariţia legilor reparatorii în raport cu abuzurile comise de regimul comunist.
• Aveţi idee cam câţi oameni s-au adresat instituţiei de la revoluţie încoace?
Începând cu anul 1991, instituţiei noastre i s-au adresat aproape 45.000 de cetăţeni, care au solicitat eliberarea unor documente pentru a demonstra o serie de drepturi patrimoniale, salariale, şcolare etc., ceea ce a solicitat din plin personalul nostru, destul de puţin în raport cu nevoile reale ale momentului şi cu dotările, din păcate, nici astăzi în acord cu necesarul. Pe aceeaşi linie, a relatiei arhive-societate, vreau să vă spun că o preocupare majoră a arhiviştilor direcţiei judeţene, a constituit-o valorificarea informaţiilor din documente prin realizarea unor studii şi comunicări prezentate la diverse simpozioane şi sesiuni ştiinţifice, cele mai multe publicate ulterior în reviste de specialitate.
• Cum ar putea un cetăţean să intre în posesia unor acte deţinute de dumneavoastră?
– Documentele deţinute de instituţia noastră se pot obţine în baza unei cereri formulate în nume propriu sau prin reprezentant legal. Cererile depuse la Arhivele Naţionale trebuie să conţină următoarele informaţii: numele, prenumele şi adresa solicitantului, datele de stare civilă, eventual alte nume purtate anterior; obiectul solicitării; date privind identificarea actului solicitat (instituţia emitentă, persoana pe numele căreia s-a emis actul, data emiterii, localitatea, eventual numărul actului, etc.); scopul în care se solicită actul; calitatea în care se solicită actul (descendent sau reprezentant legal) în cazul în care petiţionarul nu este titularul actului respectiv. Calitatea se va dovedi prin înscrisuri (acte de stare civilă, certificat de moştenitor, act de proprietate) sau prin declaraţie pe propria răspundere.
Taxa pentru identificarea, întocmirea şi eliberarea unui act legalizat este de 45 RON şi se achită numai la solicitarea instituţiei noastre. După identificarea actului, fiecărui petent i se comunică taxa şi modalitatea de plată, prin intermediul unei înştiinţări de plată ce se expediază la domiciliul acestuia. Cercetătorul poate solicita, contra cost, reproduceri ale documentelor cercetate, prin completarea unei cereri. Aprobarea cererilor pentru reproduceri sunt de competenta şefului Sălii de studiu/custodelui. Reproducerile se execută în laboratoarele Arhivelor Naţionale, cu aparatură şi specialiştii instituţiei, achitându-se tarifele în vigoare. În cazul reproducerilor foto, acestea pot fi executate şi cu aparatul propriu al cercetătorului, fără utilizarea blitzului, achitându-se o taxa zilnică fixă.
