Tenismena Monica Niculescu s-a născut pe 25 septembrie 1987, la Slatina. Familia ei (tatăl, inginer, mama, farmacistă) s-a mutat la Bucureşti când Monica avea doar cinci.
În tenisul profesionist Monica şi-a făcut debutul târziu, ajungând între primele 100 de jucătoare ale lumii de-abia în 2008, la vârsta de 21 de ani. Prima sa prezenţă pe tabloul principal al unui turneu de Mare Şlem s-a consemnat în luna ianuarie a acelui an, la Melbourne -a pierdut în primul tur în faţa franţuzoaicei Camille Pin. Cinci luni mai târziu, în iunie 2008, slătineanca a reuşit prima ei victorie într-un turneu de Mare Şlem, în primul tur de la Wimbledon. Adversara ei a fost Magdalena Rybarikova, din Slovacia. Cu doar o lună înainte, Monica reuşise şi prima victorie în faţa unei jucătoare de top 50, franţuzoaica Pauline Parmentier la Roma. Anul acesta, Monica Niculescu a reuşit să câştige primul titlu WTA, în Brazilia, la Florianopolis.
Ascensiunea sa a fost una anevoioasă, sezonul 2009 fiind unul destul de nereuşit, încheiat cu bilanţ negativ (20 de victorii şi 28 de înfrângeri). Nici anul 2010 nu a fost unul extraordinar pentru Niculescu, aceasta ratând prezenţa la Roland Garros şi ajungând pe tabloul principal de la Wimbledon şi US Open doar după calificări. Totuşi, luna septembrie i-a adus acesteia prima semifinală WTA din carieră, la Taşhkent, anunţând explozia din 2011.
În iunie 2013 ea s-a clasat pe locul 49 în WTA Tour Singles Ranking. În prezent este antrenată de Călin Stelian Ciorbagiu. Primul turneu WTA câştigat a fost în Brazilia, februarie – martie 2013, după care în aprilie a ajuns în clasamentul WTA pentru 2013 pe locul 19.
În plan personal, Monica are o soră mai mare, Gabriela, care este de asemenea o tenismena profesionistă participantă la USC. Jucători săi preferaţi în tenis sunt Martina Hingis şi Andre Agassi.
2013, anul primului titlu WTA
Monica Niculescu (26 de ani / 75 WTA) a câştigat la începutul lunii martie 2013 primul său titlu WTA, în Brazilia, la Florianopolis (235.000 de dolari), după ce a învins-o în finală pe rusoaica Olga Puchkova (26 de ani / 109 WTA), scor 6-2, 4-6, 6-4
După două finale pierdute în Luxemburg (la Azarenka şi la Venus Williams), eleva lui Călin Ciorbagiu a câştigat prestanţă, un cec de 40.000 de dolari, încredere în propriile forţe şi un salt de vreo 50 locuri în clasamentul WTA.
„Sunt foarte fericită pentru că am câştigat un turneu WTA, deoarece este cu totul altceva faţă de o semifinală sau o finală. Atunci când câştigi un turneu, simţi că duci lucrurile până la capăt, iar acesta este unul dintre reperele mele în viaţă: să duc lucrurile până la capăt! La începutul fiecărui turneu, iau startul aproximativ 50 de jucătoare, iar faptul că tu reuşeşti să fii cel mai bun îţi dă un sentiment special şi multă încredere. E o confirmare a faptului că ceea ce fac, fac bine şi că sunt pe drumul cel bun”, a precizat Monica Niculescu.
Sportiva a vorbit şi despre condiţiile în care şi-a adjudecat primul său titlu WTA: „Condiţiile au fost destul de dure, căldură mare şi umiditate foarte ridicată! Dar noi suntem obişnuiţi cu astfel de condiţii. Recunosc că nu mi-a fost uşor să mă refac de la un meci la altul, dar am simţit că jucasem bine în ultima perioadă şi că aş putea să fac un rezultat bun. Eu m-am simţit bine pe teren în ultima perioadă. Am încredere în jocul meu, mi-am îmbunătăţit puţin serviciul. Simt că ştiu ce am de făcut, iar asta îmi dă încredere să pot juca de la egal la egal cu cele mai bune jucătoare.
Cât despre meciul din finală cu Puchnova pot să spun că împreună cu Călin Ciorbagiu facem întotdeauna tactica înainte de meci, în funcţie de fiecare adversar, iar dacă apar probleme neprevăzute, el are voie o dată pe set să intre în teren şi discutăm despre eventuale schimbări. Eu îi citesc de multe ori pe faţă dacă fac lucrurile bine sau nu, căci după atâţia ani am reuşit să comunicăm oarecum din priviri şi să interpretăm stările de spirit.
Brazilienii ca românii
Monica Niculescu a rămas foarte impresionată după turneul din Brazilia şi a precizat că s-a simţit acolo ca acasă. „M-a impresionat acolo faptul că foarte mulţi brazilieni au fizionomia asemănătoare cu a românilor. Mergeam pe stradă, vedeam oameni şi aveam impresia că sunt români şi asta mă făcea să mă simt că sunt într-un loc căruia îi aparţin. Mă simţeam ca acasă, bineînţeles mai puţin căldura şi umiditatea. În rest, ştiu puţine cuvinte în portugheză dar mi se pare o limbă plăcută. Dacă aş avea mai mult timp să mă uit la telenovele, aş putea să îmi îmbogăţesc vocabularul, dar din păcate nu prea am. Cred că voi mai învăţa cuvinte noi la anul, când voi veni să-mi apăr titlul.
