Internare pe bază de programare la Schitu-Greci

661

Bolnavii psihici care necesită internarea la Spitalul de Psihiatrie Cronici de la Schitu-Greci sunt nevoiţi să aştepte cu săptămânile eliberarea unui pat. Numărul din ce în ce mai mare al celor care au nevoie de astfel de servicii medicale şi condiţiile foarte bune de aici fac ca toate paturile spitalului, cu excepţia celor destinate urgenţelor, să fie permanent ocupate.

 

Paturi limitate, bolnavi cu nemiluita

Spitalul de la Schitu-Greci dispune doar de 160 de paturi. Pentru că numărul bolnavilor care au nevoie de îngrijirea personalului de aici este din ce în ce mai mare, conducerea unităţii sanitare este nevoită de ceva timp să-i programeze pe suferinzi.

„Gradul de ocupare al spitalului este de peste 90-95%. Bolnavii pot aştepta pe lista de aşteptare chiar şi o lună de zile până să poată fi internat”, ne-a declarat Marius Iancu, managerul spitalului din Schitu-Greci. Potrivit reprezentanţilor spitalului, pentru că aici condiţiile sunt mai mult decât bune, chiar unitatea ar avea o capacitate de 300 de paturi tot ar fi nevoie de listă de aşteptare.

Directorul medical Sorin Brătoi susţine că numărul persoanelor care suferă de diverse afecţiuni psihice a crescut alarmant în ultimii ani. Cât priveşte bolnavii, aceştia provin atât din mediul urban cât şi rural. Schimbări s-au înregistrat în ultima perioadă şi în ceea ce priveşte paleta de afecţiuni, o amploare luând-o cele cauzate de consumul de alcool sau droguri.

 

Bolnavi de rang I şi de rang II

În Spitalul de Psihiatrie Cronici din Schitu-Greci există două tipuri de bolnavi: unii care rămân internaţi maxim două luni şi unii pentru care unitatea a devenit practic adevărata casă. Primii sunt cei pe care familia şi societatea nu-i ignoră, iar statul le acordă, dacă este să ne luăm după suma oferită pentru îngrijire, o atenţie deosebită, din punct de vedere financiar, iar ceilalţi sunt pacienţii de care nimeni nu mai vrea să ştie. Pentru îngrijirea lor statul oferă o sumă mult mai mică prin intermediul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate.

„Pacienţii de aici se pot împărţi în două categorii. Unii de care familia şi societatea nu se îndepărtează, care stau în medie la noi cam 45 de zile, şi alţii uitaţi de aparţinători şi nedoriţi de comunităţile din care provin, care rămân luni bune, putând fi reîntâlniţi şi după mulţi ani. Pentru ei externarea înseamnă o absenţă de câteva ore sau zile, după care revin. Noi le numim cazuri sociale. Practic suntem obligaţi să-i externăm dar ei nu au unde merge, cine să aibă grijă de ei, să le dea medicamentaţia.

Sunt cam jumătate, jumătate. Există diferenţe între aceşti pacienţi nu doar în privinţa perioadei petrecute la noi, ci şi în ceea ce priveşte suma plătită de Casă pentru aceşti pacienţi”, ne-a mărturisit managerul Marius Iancu.

 

O viaţă la spital

Printre pacienţii de care nimeni nu mai vrea să ştie deşi ei, din punct de vedere medical, pot duce o viaţă aproape normală în sânul familiei şi pot fi chiar integraţi în societate pentru că nu reprezintă un pericol pentru nimeni, sunt câţiva pentru care spitalul înseamnă acasă, petrecând aici chiar peste 20 de ani.

Pacientul veteran de la Schitu are numele unui politician celebru. Atunci când s-a angajat la acest spital, veteranul celor şase medici care au grijă de bolnavii din acest spital-Teoharie Georgescu, l-a găsit aici şi… îl va lăsa aici şi când va ieşi la pensie.

,,Sunt câţiva pacienţi pe care eu i-am găsit aici când m-am angajat”, ne-a declarat directorul medical Sorin Brătoi. ,,Cel mai vechi este Vadim. Colegul nostru, dr. Georgescu,  care este decanul de vârstă, susţine că l-a găsit aici când s-a angajat. Are peste 30 de ani de când stă mai mult pe aici”, ne-a mai mărturisit acesta.

 

Recuperaţi şi cu ajutorul terapiilor

Pacienţii de la Spitalul de Psihiatrie Cronici de la Schitu-Greci nu beneficiază doar de condiţii deosebite de cazare şi tratament, greu de găsit la alte unităţi spitaliceşti din ţară, ci şi de o serie de programe care le permite să-şi descopere ceea ce au ei mai pun, aptitudinile care le-ar putea permite să se integreze în societate şi să ducă, sub controlul bolii, o viaţă aproape normală.

Parte din pacienţi şi-au descoperit dragostea pentru grădinărit, alţii aptitudinile culturale, pictând diverse tabolouri sau icoane. Există şi pacienţi care se pricep foarte bine la tricotat, din mâinile lor ieşind adevărate ,,bijuterii”, iar alţii fac tot felul de lucruri manuale care nu sunt la îndemâna oricui.

,,Am încercat să promovăm rezultatele muncii pacienţilor noştri. Din banii obţinuţi din vânzarea a ceea ce ei au realizat am luat materiale pentru a le permite să continue terapia ocupaţională care în cazul celor mai mulţi dintre ei dau roade”, ne-a declarat Andreea Dumitrescu, psiholog în cadrul spitalului. Aceasta ne-a mai mărturisit că pentru unul dintre pacienţi s-a reuşit chiar angajarea, ceea ce este un obctiv extraordinar care a fost atins.

 

Sunt dorite noi secţii

Specialiştii din cadrul acestei unităţi medicale pot trata aici o gamă variată de afecţiuni psihice printre care şi cele cauzate de dependenţa de alcool sau consumul de droguri. Nu o fac pentru că nu au paturi. Directorul medical Sorin Brătoi ne-a mărturisit că în vederea înfiinţării a două noi secţii au fost făcute numeroase demersuri, inclusiv la ministrul Sănătăţii. Deocamdată nu s-a primit vreo aprobare, ci doar speranţe… ca urmare a promisiunilor că se vor analiza solicitările şi atuurile prezentate de conducerea spitalului.

,,Avem spaţii unde putem înfiinţa alte secţii, tot ceea ce ne trebuie este să ni se aprobe… Aici apare problema normativului de paturi. Mai întâi trebuie să se modifice numărul de paturi pentru judeţ şi apoi să se facă demersuri pentru a creşte numărul paturilor la spitalul nostru. Este nevoie de aceste noi secţii pentru că în zonă afecţiunile psihice cauzate de dependenţa de alcool sau droguri nu sunt tratate”, a mai spus Brătoi. Rămâne de văzut dacă reprezentanţii ministerului de resort vor aproba solicitarea conducerii spitalului de la Schitu-Greci care a dovedit că ştie să practice un management de calitate, care face ca unitatea să nu înregistreze arierate, în ciuda condiţiilor deosebite asigurate pacienţilor de aici.