Unică în Oltenia, Herghelia Slatina aşa cum este cunoscut actualul depozit de armăsari, adăposteşte peste 80 de cai ce fac parte din patrimoniul genetic cabalin al ţării. Valoarea unui astfel de exemplar sare de 10.000 lei. Pentru a ajunge să fie folosit la ameliorarea rasei, calul trebuie să treacă de mai multe etape, ce ţin de vârstă şi pregătire.
Zeci de exemplare de patrimoniu
Din 1928, la Slatina, sunt crescuţi o mare parte dintre cei mai valoroşi cai din ţară. Ei fac parte din rasele Furioso NorthStar, Shagy Arab, Lipiţan, semigreul românesc şi pur sânge arab. Din cele peste 121 de exemplare, 80 fac parte din Patrimoniul Genetic Naţional, susţin reprezentanţii Direcţiei Silvice Olt, instituţie care patronează fosta herghelie de la Slatina, devenită de câţiva ani depozit de armăsari. În locaţia aflată la ieşirea din municipiu spre Recea, mai există şi câteva iepe care, dacă nu sunt folosite pentru reproducerea cailor de rasă, vor fi transferate către alte herghelii din ţară.
Cei mai puţin valoroşi sunt vânduţi
Nu toţi caii de la depozitul slătinean ajung pe lista celor folosiţi pentru ameliorarea raselor de cai. Cei care nu reuşesc să treacă probele la care sunt supuşi, sunt valorificaţi la licitaţie. Preţul lor poate depăşi uşor 1000 de euro, cu mult faţă de cel practicat pe piaţă.
Directorul Direcţiei Silvice Olt, Matei Cătălin, a susţinut că, de la începutul anului, instituţia a valorificat 15 astfel de cai. Valoarea unui exemplar intrat pe lista celor mai valoroase exemplare cabaline din ţară sare de 2500 euro. Potrivit Georgetei Bărăscu, mai mult de jumătate din cei 80 de cai de pe lista de patrimoniu au o valoare de inventar ce sare de 10.000 lei.
Examene dificile, trecute cu brio de cei mai mulţi
În lista exemplarelor de patrimoniu intră caii care trec de toate probele obligatorii ce vizează pregătirea lor pentru tras, obstacole, relaţia cu omul etc. Un astfel de antrenament durează, conform antrenorului Vasile Gheorghe, câteva luni, în funcţie de rasă. Cei mai docili se dovedesc a fi caii din rasa Shagy Arab. Nu sunt greu de dresat nici caii din rasa Furioso NorthStar dar, potrivit antrenorului, ei se dovedesc a fi mai… încăpăţânaţi.
Antrenamentele încep, a mai afirmat Vasile Gheorghe, după ce calul împlineşte trei ani, trei ani şi jumătate, în funcţie de rasă.
Nu mai sunt vedete precum străbunii lor
Deşi extrem de valoroşi, caii de la Slatina nu mai sunt vedete precum exemplarele de acum 20-25 de ani. Înainte de revoluţie, cele mai multe exemplare cabaline de la herghelia din Slatina erau folosite la filmările unor pelicule devenite celebre. Cel mai iubit film în care au ,,evoluat” şi caii de pe la noi este ,,Mihai Viteazul” cu Amza Pelea şi Colea Răutu, în regia regretatului Sergiu Nicolaescu, după un scenariu scris de Titus Popovici. Acesta a fost turnat în urmă cu mai bine de o jumătate de secol, pe izlazul de lângă Slatina. Pentru acest film au fost folosiţi zeci de cai de la fostul depozit de armăsari, aflat la acea vreme la Brebeni.
Acum ,,bijuteriile” cabaline sunt mai mult în şomaj
Vremea filmelor istorice româneşti în care se utilizau caii frumoşi de la noi au trecut. Exemplarele extrem de valoroase de la depozitul de armăsari sunt folosite acum doar pentru ameliorarea reasei cabaline din zonă. Caii sunt împrumutaţi gratis de autorităţile locale pentru perioade mai lungi în vederea participării la procesul de reproducţie. Reducerea efectivelor de cabaline din judeţ dar şi din Oltenia face ca mulţi armăsari să fie mai tot timpul în… şomaj.
Lipsa de ocupaţie nu atrage după sine şi o viaţă ,,restrictivă”. Caii sunt bine îngrijiţi de cele aproape 30 de persoane care au grijă de ei. Pentru întreţinere, fiecare cal are alocată zilnic suma de 12 lei.
Echitaţia, un sport necunoscut oltenilor
Caii de la fosta Herghelie Slatina pot fi închiriaţi, susţin şefii actualului depozit de armăsari, pentru plimbări cu trăsura sau sania, în funcţie de anotimp, contra unei sume de doar câteva zeci de lei. Scumpă nu este nici ora de echitaţie. Din păcate, acest sport nobil, deloc la îndemâna muritorilor de rând, nu prea le este cunoscut potentaţilor locali. Cât despre plimbării, caii nu sunt solicitaţi decât foarte rar şi de cele mai multe ori de către autorităţile locale pentru diverse evenimente. Personalul nu-şi mai aduce aminte de când frumoşii cai de aici au fost solicitaţi să transporte cu caleaşca tinerii însurăţei la începutul drumului lor oficial împreună în viaţă.
