,,Apa este potabilă, dar nu este bună de băut”! Vă mai aduceţi aminte de această expresie? A fost rostită cu câţiva ani în urmă de fostul şef al Direcţiei de Sănătate Publică Olt, Andrei Iordache, actualul manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina, făcându-l celebru. Asta ar fi partea buna, să zicem aşa, partea proastă este că vorba lui Iordache, care se dorea a reliefa o situaţie de fapt, se adevereşte şi acum. Cel puţin potrivit statisticilor oficiale ale DSP Olt. Şi nu ne referim aici la calitatea apei din fântânile private ale oltenilor, aflate multe dintre ele la doar doi paşi de toalete, ci la cea a apei furnizate prin sistemele de aducţiune realizate pe foarte mulţi bani de la bugetul central şi chiar din banii europenilor. Cum se poate întâmpla aşa ceva, cine-i de vină şi ce înseamnă consumul acestei ape care nu corespunde din punct de vedere calitativ, sunt aspecte ce ar trebui clarificate de mai marii instituţiilor statului, plătiţi chiar din banii celor care îşi periclitează sănătatea consumând această apă.
Poveste veche şi fără happy-end
Calitatea proastă a apei de băut din fântânile oltenilor, dar şi de prin reţelele de aducţiune este o… poveste veche, cunoscută şi recunoscută de oficiali care, nu reuşesc să găsească soluţii pentru a avea un happy-end. An de an, reprezentanţii DSP Olt recoltează sute de probe din sursele de apă din care se alimentează locuitorii judeţului şi constatările sunt aceleaşi. Cele mai multe dintre ele nu corespund calitativ. Se dispun măsuri de remediere a situaţiilor constatate, se fac reveniri pentru a constata dacă situaţia s-a schimbat şi… tot nimic. Problema pare fără rezolvare, deşi specialiştii susţin că trăim într-o perioadă în care există soluţii pentru toate problemele ce apar. Totul este să se dorească rezolvarea lor sau… să existe resursele financiare pentru implementarea măsurilor care să înlăture cauzele ce afectează calitatea apei.
Statistici înfricoşătoare
În ultimele trei luni, reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică Olt au recoltat aproape 200 de probe de apă din sistemele centralizate de alimentare a gospodăriilor sau locuinţelor de la oraşe şi sate. Cele mai multe dintre acestea -119, au fost supuse examenelor microbiologice, constatându-se că aproape 22% dintre ele nu corespund cerinţelor de calitate. S-a constatat că există neconformităţi din acest punct de vedere la probele de apă luate din sistemele de la Valea Mare, Tufeni, Iancu Jianu, Teslui, Găvăneşti şi Baldovineşti, Bobiceşti, Spineni şi Scorniceşti.
Specialiştii susţin că în aceste probe au fost descoperite bacterii coliforme, enterococi, etc.
Situaţia mai îngrijorătoare se înregistrează în cazul celor 79 de probe supuse examinării chimice. Aceleaşi date statistice puse la dispoziţie de către reprezentanţii DSP Olt arată că aproape 85% dintre ele sunt necorespunzătoare. O astfel de situaţie se întâlneşte, printre altele, la Drăgăneşti-Olt, Scorniceşti, Piatra Olt, Spineni, Valea Mare, Tufeni, Teslui şi Vişina.
Specialiştii vorbesc, dar cine-i aude?
Gabriela Gogiu, purtătorul de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică Olt, a declarat pentru Realitatea Oltului, că instituţia a sesizat autorităţile locale cu privire la cele constatate şi prin intermediul unor notificări li s-a adus la cunoştinţă nu doar neconformităţile, dar şi măsurile pe care trebuie să le ia astfel încât apa să fie nu doar potabilă, ci şi bună de băut, ca să ne legăm de vorbele lui Iordache. Concomitent cu informarea edililor, au fost informaţi şi inspectorii sanitari care trebuie să verifice dacă măsurile dispuse au fost luate şi dacă apa şi-a schimbat în bine parametrii de calitate fizico-chimici sau microbiologici.
Nu ar consta mult, dar necesită rigurozitate
Gogiu a precizat că situaţia se datorează în primul rând nerespectării de către cei care se ocupă de sistemul de alimentare cu apă a cantităţii de clor pentru dezinfecţie. ,,Lipsa de clor din apă înseamnă că se bagă o cantitate mai mică decât trebuie”, a afimat reprezentantul DSP Olt. De ce se întâmplă acest lucru? Primarii deţinători de sisteme prin care circulă apă potabilă, dar care nu este bună de băut, susţin că vina nu le aparţine lor ci angajaţilor care gestionează sistemul. Ei le-ar pune la dispoziţie substanţele pe bază de clor pentru îmbunătăţirea calităţii apei, dar că ei nu respectă… reţeta. Mai marii DSP Olt susţin că problema nu pleacă doar de la ,,respectarea reţetei”, ci şi de la respectarea întocmai a procedurilor.
,,Degeaba pun cantitatea de dezinfectat necesară la volumul de apă dacă nu se lasă timpul necesar pentru ca această substanţă să acţioneze. În general este nevoie de 24 de ore de contact a substanţei cu apa. Dacă nu repectă timpul pot să facă tratamentul şi de trei ori pe săptămână nu o dată, aşa cum este indicat”, a spus Gogiu, precizând că mai există şi alţi factori care ar putea conduce la proasta calitate a apei, amintind faptul că şi substanţa cu care se intervine este foarte importantă, pentru că diferă concentraţia de la o firmă la alta.
Vai de apa din fântânile particulare
Dacă apa din sistemele de alimentare supravegheate de autorităţile sanitare are o calitate proastă, uneori punând în pericol grav sănătatea consumatorilor, vă închipuiţi cam cum se stă la capitolul apă din fântâni private… Nu există o astfel de situaţie în posesia autorităţilor pentru că prelevarea gratuită de probe se face doar din sursele publice. Pentru a stabili calitatea apei din fântână, un proprietar trebuie să scoată bani din buzunar. Chiar dacă suma este incomparabilă cu efectele cunoaşterii calităţii, oamenii nu se înghesuie să afle ce fel de apă beau. Cei mai mulţi dintre ei se mulţumesc să stabilească gradul calităţii acesteia doar prin simpla degustare. ,,Ne e sălcie, e bună”. De cele mai multe ori nu doar că nu este bună, dar le pune şi viaţa în pericol. Mai ales copiilor sugari. Conţinutul mare de nitriţi şi nitraţi, constatat la aceste surse de apă, poate fi fatal. Deocamdată în Olt, nu am avut în ultimii ani cazuri de îmbolnăviri ale sugarilor cu boala numită popular ,,limba albastră”, dar acest lucru nu garantează că nu se poate întâmpa ca pe viitor să ne trezim cu sugari decedaţi din cauza calităţii apei folosite la preparatul laptelui.
