,,M-am cam obișnuit cu sirenele. Prima dată parcă îmi îngheța sângele în vene”

4220
  • Interviu cu dr. Alina Duminică, Serviciul de Ambulanță Olt

Și-a pus salopeta de salvator în urmă cu 10 ani, iar halatul de medic în urmă cu 14, iar acum nu s-ar vedea practicând altă meserie. Alina Duminică este medic pe ambulanță și a ajuns în medicina de urgență din dorinţa de a fi mai aproape de cei care au nevoie de ajutor. Recunoaște că meseria este una dificilă, dar nu regretă drumul profesional ales. Aici i se pare că poate să-şi practice meseria aşa cum crede şi cum simte, cu răspundere şi mult curaj. Recunoaşte că meseria pe care o practică nu este deloc uşoară. Este presărată cu momente extrem de dureroase, dar şi cu satisfacţii enorme. Din păcate, cele bune nu reuşesc să spele durerea care îi ajunge în suflet ori de câte ori nu poate salva viaţa pacienţilor la care ajunge în urma apelului la 112.

  • Doamna doctor Alina Duminică, când ați decis că aceasta este meseria pe care vreți să o urmați?

Decizia a fost una de moment, cel puțin pentru mine. Am avut prilejul la momentul respectiv să aleg între ambulanță și UPU. Am ales ambulanță ca și post, pentru care am concurat, ulterior am avut colaborare și cu UPU, pentru că eram curioasă ce se întâmplă și acolo. Este greu în ambele părți, cel puțin pentru noi este un program solicitant, plin de surprize, la fiecare solicitare avem emoții, nu știm ce găsim acolo. De multe ori găsim o situație cu totul diferită față de cea expusă pe apel, de apelant.

Am ales ambulanță din dorința mea de a mă întâlni cu o cazuistică pe care nu o mai întâlnisem până la momentul respectiv. Practicasem ca și medic stagiar într-un spital clinic, apoi ca medic într-un cabinet de medicină de familie și am zis să încerc și ambulanță să văd dacă pot face față, dacă nu, ne reorientăm.

  • Provocările sunt foarte multe, aveți de-a face cu multă suferință. În primă fază sunteți primii care sunteți chemați să acordați ajutor. Cum se împacă chestiunea asta cu feminitatea, cu viața de femeie?

Aici mi-a fost puțin cam greu, în a-mi păstra modul meu de a fi ca om și a mă dedica acelor situații grele întâmpinate unde suferința este extrem de mare, suferință pe care nu am întâlnit-o la cotele astea atât de ridicate în ceea ce practicasem la cabinet până să mă angajez la ambulanță. Nu sunt eu în măsură să spun dacă am reușit în a-mi păstra caracteristicile mele de dinainte de ambulanță. Eu zic că nu m-am lăsat influențată de câtă durere am întâlnit în cazurile foarte grave pe care a trebuit să le facem față cu toții.

  • Ce are special medicina de urgență față de restul?

Mie mi se pare că îți dă foarte multe emoții. Ai și acel element în care trebuie să hotărăști tu în secunda respectivă și să iei hotărârea cea mai bună pe care tu o consideri, mai ales că tu ești format prin cursurile urmate să iei cea mai bună atitudine acolo. Asta mi-a plăcut încă de prima dată la ambulanță: puterea mea de a decide în situații critice și să încerc să mă străduiesc cu tot ce știam, și din educația familiei, și din educația făcută prin școlile urmate, să iau decizia cea mai bună pentru situația respectivă.

  • Satisfacția atunci când reușiți să stabilizați un pacient aflat în stare gravă cum este?

Este enormă!

  • Doamna doctor, compensează durerea?

Nu compensează durerea, sunt două elemente separate. Cazurile dureroase rămân acolo undeva în inima noastră, le ducem mai departe, noi încercăm să vedem partea optimistă a meseriei pe care o avem, însă atunci când am reușit să resuscităm un caz, când ne-am întâlnit cu situații în care pacientul a revenit aici pe scările ambulanței cu un buchet de flori în semn de mulțumire, vă spun că bucuria a fost enormă, atunci nu mi-am mai adus aminte de cazurile grave întâlnite și care au sfârșit în cele din urmă. Dar, ca în orice meserie, avem și parte plină a paharului, și parte goală.

  • Ce simțiți atunci când șoferul dă drumul la sirenă?

M-am cam obișnuit cu sirenele. Prima dată parcă îmi îngheța sângele în vene. Acum, prin zgomotul ăsta al sirenelor, văd o modalitate de a înlătura obstacolele pe care le avem în cale pe drumurile publice, pentru a ajunge cât mai repede la cazul respectiv. Există într-adevăr situații limită unde timpul ne ajută, timpul scurt în care putem ajunge. Șoferii din România, în general, au devenit mai civilizați în  privința asta, în orașele mari mai ales, am văzut chiar că ne ajută și ne evită, ne fac loc prin trafic.

  • Doamna dotor, cum văd cei de acasă munca dumneavoastră și faptul că lucrați zi, noapte, de sărbători?

Nu este tocmai o bucurie pentru cei de acasă, vorbesc în numele tuturor colegelor și, poate, și a colegilor. Pentru familie este destul de greu de suportat. Ani la rând, sărbătorile sunt petrecute aici, fie că este o zi fracționată, adică o tură de 12 ore, fie avem gărzi de 24 de ore. În timp se acumulează aceste absențe din sărbătorile familiei. Este greu de suportat.

  • Se întâmplă să vă reproșeze copilul că nu petreceți mai mult timp cu el?

Da. Copilul dorește cât mai mult timp alocat lui. Încerc să îi explic, oricum ea a spus că o meserie de medic nu va alege pentru că sunt prea multe gărzi și nu va alege așa ceva.

  • Dar dacă, totuși, va dori?

Dacă va dori, noi vom fi receptivi dorințelor copiilor, îi vom susține. În general este o situație greu de suportat, mai ales pentru membrii familiei care nu au contact cu viața medicală. Este greu să înțeleagă unele situații, cât am explica, până la urmă tot se ajunge la nemulțumire.

  • Doamna Duminică, ați reușit să găsiți acel compromis între a vă face meseria așa cum simțiți, așa cum vă doriți și a respecta într-o oarecare măsură și dorințele celor din jur, de acasă?

Noi încercăm tot timpul să menținem un echilibru, însă sunt perioade și perioade, atunci când nu reușim ne asumăm ceea ce nu reușim.

  • De cât timp lucrați la Ambulanță?

Din 2008.

  • Ca și medic?

Ca și medic, în 2004 am început stagiatura și le-am luat la rând.

  • Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați alege aceeași meserie?

Dacă ar fi să o iau de la capăt, tot medicină aș face și nu cred că aș putea să nu fac tot ambulanță sau tot o ramură a medicinei de urgență.

  • Mulțumesc și mult succees în ceea ce faceți!