RENICĂ DIACONESCU – Sănătatea românească, între roz şi negru

261

Guvernarea PSD a declarat Sănătatea ca fiind prioritate națională, chiar dacă din modul cum ministerul de resort acționează lasă o altfel de senzație. Vicepreședintele Comisiei de Sănătate din Senat, neurologul slătinean Renică Diaconescu, a avut amabilitatea de a face,  pentru Realitatea Oltului, o analiză la sânge a sistemului și a ne dezvălui care sunt prioritățile Legislativului pentru perioada următoare.

– Domnule senator Renică Diaconescu, cum se vede sistemul de la nivelul conducerii Comisiei de Sănătate din Senat?

Sistemul de Sănătate nu se vede nici în roz și nici în negru. Cel mai important lucru este că autoritățile implicate în luarea deciziilor cunosc problemele și încearcă să le rezolve.Și v-aș da două exemple ce vizează atât personalul din sistem, cât și infrastructura medicală. În ultimele luni au fost luate decizii ce au vizat creșterea veniturilor personalului medical, indiferent că ne referim aici la medici, asistente sau infirmiere. O altă decizie importantă care a fost luată și aplicată de Executiv a vizat dotarea spitalelor județene cu tomograf și aparatură de înaltă performanță. Nu este suficient, dar înseamnă ceva. Mai trebuie să se acționeze la nivel de condiții hoteliere din spitale. Foarte mulți pacienți refuză să se interneze în anumite spitale din cauza acestora. Aici, consider că efortul trebuie să vină, în special, din partea autorităților locale, care au în administrare spitalele. Nu ar fi de neglijat și asigurarea unui management profesionist. Acolo unde consiliile județene și primăriile s-au implicat, se vede.

 – Spuneați, cu ceva timp în urmă, că spitalul local cel mai bun este reprezentat de trenul spre București. Vă mențineți afirmația?

Situația a început să se schimbe. Au început să apară medici foarte bine pregătiți și aparatură performantă și în spitalele județene. Uitați-vă la ce se întâmplă la spitalul din Slatina. Nu vi se pare că lucrurile s-au schimbat în bine?

 – Atunci unde scârţâie sistemul şi ce ar trebui făcut?

Din punctul meu de vedere, problemele Sistemului sunt la nivel de prevenţie. Se impune o mai bună implicare în implementarea programelor derulate de minister, de reglementare a activităţii medicilor de familie şi funcţionare a centrelor de permanenţă, sistemul de asistenţi comunitari. La ora actuală medicii de familie sunt transformaţi în simpli scribi de reţete, centrele dispar rând pe rând pentru că, din cauza proastei salarizări a activităţii de aici, medicii refuză să mai asigure gărzile.

 – Domnule senator, dacă aţi fi ministrul Sănătăţii, care ar fi primele măsuri pe care le-aţi lua și ce ar viza ele?

În primul rând aş încerca să reduc birocraţia din sistem, atât de la nivel de minister, cât şi la nivelul structurilor din domeniu. Aş urmări ca programele implementate să fie funcţionale şi să-şi atingă scopul pentru care au fost demarate. Investiţiile trebuie făcute acolo unde sunt necesare pentru că, din păcate, în ultimii ani, au fost făcute investiţii care nu au fost puse în funcţiune, deși au trecut ani, timp în care acestea s-au deteriorat. O atenţie sporită aş acorda medicinei primare care ar trebui să degreveze spitalele de o parte din cazurile pe care le abordează. Nu mi se pare normal ca oamenii să ajungă la unităţile de primire a urgenţelor când problemele lor se pot rezolva în cabinetele medicilor de familie sau în centrele de permanenţă.

 – Sunteți vicepreședintele Comisiei pentru Sănătate din Senat. Ce decizii ați luat în ultima perioadă și ce inițiative legislative aveți în ,,lucru”?

– Am avut în lucru şi am trimis în plen o lege foarte disputată: cea a vaccinării. Au fost discuţii aprinse, dar în final am ajuns la o formă care cred că este foarte bună şi răspunde nevoilor actuale ale societăţii româneşti, în ciuda unor critici. Eu, personal, cred că era nevoie de o lege a vaccinării obligatorii care să ne ferească de anumite epidemii. Faptul că în ultimii ani a scăzut rata vaccinării s-a văzut în numeroasele cazuri de rujeolă, ca să dau doar un exemplu. Această lege a trecut de Senat şi, cu siguranţă, va trece şi de Camera Deputaţilor.

Avem acum în dezbatere o lege controversată- cea a farmaciilor, dar şi să decidem forma finală a unei legii pe diabetul zaharat. În plus, trebuie să ne gândim la o formă de secundariat cu aşteptare, cum este şi în celelalte ţări, pentru că în actualul sistem foarte mulţi tineri care termină facultatea pleacă din ţară. Consider că trebuie adusă această pregătire a medicului foarte aproape de spitalul unde îşi va desfăşura activitatea. La ora actuală, secundarii rămân în clinicile universitare, chiar dacă au posturi în spitale judeţene. Noi am vrea ca cel puțin doi ani să își desfășoare activitatea sub îndrumarea medicilor din teritoriu. Și, astfel, există posibilitatea să se căsătorească acolo, să își facă o familie, să cumpere o casă și să se stabilească definitiv acolo.

O altă preocupare importantă a mea şi a colegilor din Comisia pentru Sănătate vizează finalizarea Legii Sănătăţii, care să cuprindă cam tot ce e nevoie pentru un sistem funcţional: Legea Prevenţiei, Legea Malpraxisului, etc.

-Vorbeaţi în trecut, domnule doctor  Renică Diaconescu, despre anumite proiecte personale. Cât de actuale sunt ele şi în ce stadiu vă aflaţi cu acestea?

-A fost şi rămâne o prioritate pentru mine înfiinţarea în fiecare spital județean de urgență a unei unități de neurologie vasculară, mai exact, de stroke. Pentru că, din experiența pe care o am, pot să vă spun că pierdem foarte mulți bolnavi cu AVC neexistând aceste unități specializate în care să li se ofere tratamentul de urgență. Mă gândesc că pacienților cu accidente vasculare ischemice care vin într-o fereastră de patru ore de la debut li se poate face tromboliza. Asta înseamnă că, la fel ca în cardiologie, cheagul poate fi topit. Dacă infarctul este bine pus la punct printr-un sistem de tromboliză care se efectuează încă din unitatea de primire urgență și în fiecare zi este delegată câte o clinică care preia infarctul miocardic și se intervine ulterior prin punerea de stenturi sau prin bypass-uri, în neurologie aceste unități încă nu au luat ființă, deși au fost promulgate prin ordin de ministru. Ele există doar la nivel de București și în clinicile mari din Timișoara, Cluj, Iași, dar asta nu este suficient.

– Dacă există în acest sens, al înfiinţării unităţilor de stroke, un ordin de ministru, de ce nu s-a făcut ce trebuia, de ce nu există ele? Înfiinţarea lor presupune cheltuieli foarte mari?

– Nu. O astfel de unitate presupune să ai un tomograf și un RMN, dar nu este absolut obligatoriu, iar tomografe sunt acum în toate spitalele județene de urgență. Trebuie să mai ai un medic neurolog, un medic de urgență de ATI și, eventual, un neurochirurg. Deci nu ar fi necesare eforturi financiare foarte mari. De altfel, ele, teoretic, sunt înființate printr-un ordin de ministru, dar, din păcate, au rămas pe hârtie.

– Ce s-ar putea face ca situaţia să se schimbe?

– Situaţia se poate schimba prin transformarea ordinului de ministru în lege. Acest proiect de lege urmează să îl depunem împreună cu proiectul pentru bolnavii în stare vegetativă ce prevede înfiinţarea unor Coma Center. Prin înfiinţarea lor, am degreva foarte mult unitățile de terapie intensivă din spitale. Un bolnav care este în stare vegetativă îl duci într-un Coma Center, îl intubezi și rămâne acolo până când i se sfârșesc zilele. Am mai spus și repet: în acest moment, acești bolnavi stau în spitale prin mila unor medici, iar în multe cazuri medicamentaţia lor nu poate fi decontată de casă, spre disperarea aparţinătorilor care sunt nevoiţi să cheltuie sume importante.

– Domnule doctor, aţi discutat despre aceste proiecte personale cu colegii din cadrul Comisiei pentru Sănătate din Senat? Ce părere au?

– Sigur că am discutat şi, vreau să vă spun, că mă susţin. Sper să reuşim să ne mişcăm repede şi să rezolvăm, legislativ vorbind, multe din problemele sistemului de sănătate pentru că doar astfel vom contribui la salvarea de vieţi mai mult decât am face-o prin munca fiecăruia dintre noi stând la căpătâiul bolnavilor pe care-i tratăm din calitatea de medici. O decizie bună, un sistem bine pus la punct, mai puţină birocraţie în acest domeniu care este extrem de sensibil înseamnă vieţi câștigate.

Vă mulţumim şi vă dorim mult succes!