Dr. Gheorghe Ciobanu, medic chirurg ortoped pediatru timp de mai bine de 40 de ani la Spitalul Județean de Urgență Slatina, fost director și șef de secție, a decis la puțin timp după ce și-a pierdut fiul, în memoria acestuia să continue lupta cu sistemul apărând drepturile tuturor celor care plătesc pentru a beneficia de îngrijire corespunzătoare în cazul în care vor ajunge pe un pat de spital. A solicitat ajutorul ministrului Sănătății pentru a-i salva fiul, aflat în stare vegetativă de doi ani și 7 luni, situație în care se găsesc mii de pacienți din țară, prin includerea lor într-un program național de recuperare, fără răspuns, în cele din urmă viața fiului său fiind răpită, la doar 28 de ani, de o infecție intraspitalicească. Acum este hotărât să lupte pentru toți asigurații, ca aceștia să fie reprezentați în toate structurile Sănătății care le dirijează banii, primele demersuri fiind lansarea unei petiții online în vederea strângerii de semnături și înființarea unei asociații a asiguraților.
- Domnule doctor, dvs., fiind din sistem, cu cunoștințe în domeniu privind la ce uși să bateți, ce investigații să faceți și cu mulți colegi, ați reușit să-l mențineți 2 ani și 7 luni în viață pe fiul dvs, în condițiile în care mulți apropiați v-au închis ușa în nas și nu v-au dat nicio șansă. Care ar fi fost șansele de supraviețuire ale unui pacient simplu?
- Pacienți ca fiul meu nu sunt băgați în niciun program, pentru că în câteva săptămâni mor toți. Toți mor prin infecție și lipsa de îngrijire. Și sunt tineri. Dacă convalescența durează mai mult de 2 săptămâni, nu mai au nicio șansă. Sunt dați acasă, unde nu ai cum să-l îngrijești și moare din lipsă de îngrijire. Am fost refuzat chiar de colegi de-ai mei pe motiv că moare. Da, dacă nu faci nimic, moare 100%; dacă faci, are o șansă de 0,001% sau cât o fi, dar o are. Și, uite, copilul meu a avut șansa să supraviețuiască și moare aiurea, după 2 ani și 7 luni când, practic, ieșise din toată situația, singura chestie era că nu vorbea. Dacă aș avea talent literar, aș scrie un roman horror prin ce am trecut eu, ca medic. E ceva de nedescris! Pe lângă marile probleme privind finanțarea, sunt alte mii. Între eșaloanele medic de familie- spital – clinică este total ruptă legătura, ți se pun în brațe actele medicale și du-te nene, trebuie să ai pe cineva acolo, sus, să te bage în seamă. Aparținătorii trebuie să meargă cu sărut-mâna la alte nivele ale sistemului. Politrucii din Ministerul Sănătății nu fac nimic. Dacă tot bugetul României îl dai la Sănătate, tot la fel va fi, că vin „ciorile” și-l jecmănesc. De fapt, sistemul sanitar nu există, este doar niște bucățele care nu funcționează integrat.
- – Continuați lupta, dorind îndreptarea acestui sistem, condiții mai bune pentru cei care plătesc pentru asta.
– Da. Voi lansa o petiție online pentru înființarea unei asociații a cetățenilor care plătesc asigurări de sănătate sau alte taxe și impozite care ar trebui să se regăsească în fondurile Sănătății Publice. Este nevoie de înființarea unei astfel de asociații, fără politruci, ai cărei asociați să facă parte din comisiile de administrație ale ministerului, casei de sănătate, direcției de sănătate publică, spitale, etc., aceștia având responsabilitatea de a urmări sumele de bani colectate și cum se cheltuiesc aceste fonduri. Suntem ultimii oameni din Europa! Statisticile arată că România are cea mai mare mortalitate infantilă din Europa, cel mai mare număr de cazuri de TBC, cel mai mare număr de nașteri premature, câteva sute de mii de oameni infectați cu virusul hepatitei C și, mai mult decât atât, Eurostat arată că în 2013, spre exemplu, jumătate dintre decesele din spitalele românești puteau fi evitate având în vedere cunoștințele medicale și tehnologiile actuale, arătând că peste 27.400 de persoane care au murit în spitalele românești nu ar fi trebuit să moară, un adevărat genocid pentru care nu răspunde nimeni. Deși autoritățile invocă lipsa fondurilor necesare pentru o asistență medicală de calitate, niciodată nu au fost făcute publice sumele colectate de la plătitorii de asigurări de sănătate obligatorii sau alte taxe care ar trebui să ajungă în conturile sănătății publice.
– Știu pacienții care le sunt drepturile? Cine ar trebui să-i apere împotriva abuzurilor?
– Le știu, dar degeaba, nimeni nu-i apără. Trebuie făcută o asociație recunoscută oficial, care să aibă un cuvânt de spus. Eu am făcut deja primele demersuri atât la ANAF, cât și la Casa Națională și am solicitat informații -câți bani s-au strâns anul trecut de la asigurați și direcțiile principale de cheltuieli. Când ai un om ca reprezentant al celor care plătesc, acesta trebuie să știe pentru ce se cheltuiesc banii, acesta să facă parte din comisiile care dirijează banii noștri, să vadă unde și pentru ce, ca și cel care plătește să știe. Există bani, chiar dacă aparent sunt puțini, dar bine gospodăriți sunt suficienți pentru o medicină eficientă, să nu trimiți bolnavul după medicamente când e internat și are dreptul la tratamentul din spital.
– Înființarea acestei asociații este singura acțiune? De ce acest demers din partea unui medic și de ce acum?
– Nu mă limitez la asociație. Am trimis o scrisoare ministrului Sănătății și o să fac o alta comună către președinte și prim-ministru. Chiar o plângere la Parchetul general. Acum, pentru că acum a spart buboiul, suntem într-o mocirlă de nedescris. Să folosești timp de 10 ani apă de ploaie în loc de dezinfectant, nu este posibil. Nu se verifică. Vă spun din experiența mea, de pe timpul când am fost directr. După licitație, câștigătorul nu avea nici măcar bunul simț să aducă prima comandă la prețul de licitație. Îți aduceau medicamentul tocmai când îți ardea buza și cu preț modificat, invocând inflația. Fostul deputat Argeșanu m-a băgat atunci pe ușă la 4 ministere, la secretarii de stat, unde am făcut propunerea ca prețul să poată crește doar cu indicele inflației. Bineînțeles că nu s-a ținut cont. Atunci eu am băgat clauza ca, în situația în care apare pe piață un medicament mai ieftin decât l-ai licitat, îl iau de acolo și așa am reușit să iau medicamente la jumătate de preț decât celelalte spitale- Craiova, Vâlcea și Pitești. Și mi-au făcut dosar penal pentru chestia asta.
– Ați salvat mii de vieți, însă mulți își aduc aminte de dosarele în care ați fost cercetat penal…
– După cât bine am făcut, am fost hulit și insultat. Am operat și am rezolvat multe cazuri complexe. Partea proastă este că n-am scris, n-am publicat să arăt ce se face și la Slatina. Eram foarte ocupat cu munca, doar sub paturi nu aveam bolnavi. Când am venit director la Spitalul Județean, nici sare nu aveau în bucătărie. N-am dat nicio declarație în fața vreunui procuror că aș fi făcut vreo ilegalitate, deși am fost cerecetat penal în două dosare. Nici măcar nu m-au chemat acolo, le-au soluționat cu NUP. Păi, cum, când eu am cumpărat medicamente și alimente la jumătate de preț față de celelalte spitale, cu licitații legale și-mi faci dosar penal? Făcături josnice, demontate de documente. În dosarul cu lămpile cumpărate pentru spital, am aflat că au adus niște lămpi foarte scumpe fără aprobare. Respectivul care s-a ocupat era colector de bani pentru partidul de la putere. După ce a luat banii de la spital, a plecat toată protipendada de partid în America cu cel care dăduse țeapa la spital. Nimeni n-a fost tras la răspundere, ci doar au încercat să dea vina pe mine și nu le-a mers. Prefectul de atunci insista să mă aresteze, se dorea înlăturarea mea, noroc că dosarul a ajuns la doi procurori bătrâni, oameni care nu s-au pretat la porcării.
– Ați apelat la mai mulți medici de la mai multe spitale. Ca aparținător, v-ați văzut obligat să băgați mâna în buzunar? De ce credeți că este condiționat actul medical de existența sau grosimea plicului, în foarte multe cazuri?
– Da, am fost tentat să ofer bani pentru a beneficia de servicii. De multe ori, ești obligat să bagi mâna în buzunar. M-au refuzat toți. Însă colegii mei de facultate nu numai că mi-au refuzat atențiile, dar și pe fiul meu, nu au dorit să-i preia cazul. Unii probabil și din această cauză, că nu ar fi putut să ceară bani de la un coleg. Este un handicap să fii medic și să te adresezi colegilor. Ce zic: de la ăsta nu pot să iau, că este doctor, dar nici nu mă bag. Generația mea, cu mici excepții, nu a condiționat niciodată. Acum însă, nu generalizez, și îmi pare foarte rău, dar nu se poate altfel. Sunt „n” probleme în sistemul sanitar, care nu pot fi rezolvate decât de oameni care cunosc sistemul. Pentru silicoane la cucoane sunt bani, pentru copiii ăștia nu. Mor tineri care ar putea să fie salvați. Infecțiile sunt cel mai mare dușman, mai ales la bolnavii grav. Ați văzut și cazul Colectiv.
– Mulțumesc pentru sinceritate și mult succes în demersul dvs.!
