Acustică cu picătură în Amfiteatrul de la Titulescu

399

Umezeală, miros de igrasie, frig şi iluminat necorespunzător- Amfiteatrul Colegiului „Nicolae Titulescu” Slatina, cândva o mândrie a urbei, a ajuns întro stare deplorabilă. În orice moment, plafonul se poate prăvăli peste elevii care susţin vreun spectacol, captarea apei de pe acoperiş nefăcându-se prin şarpante, ci înăuntru, într-un lighean. Proiectul de reabilitare demarat în 2007 a rămas în „coadă de peşte”, construcţia nemaifiind modernizată sau reabilitată din 1998.

În 1980 se construia la Slatina, după modelul unei construcţii din Timişoara, al patrulea amfiteatru fonic din ţară, placat cu lemn şi cu acustică bună, fără a fi nevoie de staţie sau microfon. Clădirea era planificată pentru viitorul Liceu de Muzică, la Slatina funcţionând din 1960 Şcoala de Muzică şi Arte Plastice, avându-l drept patron spiritual pe marele pianist Dinu Lipatti, cel care şi-a petrecut până la vârsta de 15 ani verile aici, oraşul natal al mamei sale. Un proiect mort din faşă, după mai bine de o jumătate de secol reşedinţa Oltului neavând liceu de muzică, deşi şcoala a format numeroşi profesori de muzică şi muzicieni, cel mai renumit cursant fiind soprana Felicia Filip.

Director: „Dacă urcăm în pod, cade tavanul cu noi!”

La 18 ani de la construirea clădirii, se fac primele, dar şi ultimele reabilitări. „Amfiteatrul nu a mai fost reabilitat din 1998. În 2007 acesta a fost cuprins într-un proiect mai amplu al liceului, cu fonduri guvernamentale, privind reabilitarea generală a ambelor corpuri ale colegiului, la amfiteatru urmând a se realiza şarpantă, mochetare, refacerea sau schimbarea scaunelor, extinderea încălzirii şi iluminatului, precum şi realizarea unei sonorizări mai bune. Lucrările, pentru care erau prevăzute 14 miliarde vechi, urmau să fie realizate multianual. Am reuşit să realizăm primele lucrări, după care nu am mai primit bani.”, declară Nicolae Sulger, directorul adjunct al CNV „N. Titulescu”.
Astăzi, starea de degradare a clădirii este îngrijorătoare. De cum pătrunzi pe uşă, te izbeşte mirosul de mucegai şi, deşi s-a încercat mascarea cu nişte piloni, nu ai cum să nu remarci ligheanul de plastic amplasat într-un colţ, în care pică apa din tavan. Iar disconfortul audio-olfactiv nu reprezintă singura problemă. Iluminatul necorespunzător, frigul din încăpere, scaunele degradate, atrag atenţia celor veniţi în sală pentru a fi acaparaţi doar de frumuseţea actului interpretativ de pe scenă. Principala problemă o reprezintă plafonul, în lipsa unor şarpante apa infiltrându-se în pod, în orice moment tavanul riscând să se prăbuşească peste elevii ce susţin vreo audiţie, spectacol sau concurs, fapt recunoscut de către directorul adjunct Sulger. „Încălzirea actuală nu face faţă capacităţii amfiteatrului, iar iluminatul este slab. Am încercat să amplasăm surse de lumină lateral, pentru că orice intervenţie la cele de sus trebuie făcută prin pod şi riscăm să cadă cu noi”, recunoaşte acesta.

Primarul: „Nu o să stăm cu mâna-n sân!”

Văzând că nu mai există nicio şansă ca banii de la Guvern să mai ajungă la colegiu pentru finalizarea proiectului, conducerea a solicitat ajutorul primăriei. „Situaţia se află în atenţia noastră de câţiva ani, însă nu am putut demara nicio investiţie, fiind vorba de dublă finanţare. Până acum nu s-au putut prinde fonduri pentru un alt proiect, deoarece contractul pe vechiul proiect este nereziliat. Singura soluţie este să încercăm rezilierea pe cale amiabilă, având în vedere faptul că au trecut atâţia ani şi nu mai vine nicio finanţare. Am depus un referat la primărie pentru a se identifica soluţii de rezolvare”, spune Sulger.
Primarul interimar Emil Popa s-a arătat dispus să identifice o soluţie, mai ales după ce zilele trecute, aflat la un spectacol al fiului său susţinut în amfiteatru, a fost izbit de mirosul de igrasie şi de condiţiile în care se desfăşoară activităţile artistice în amfiteatru. „Nu am mai fost de mult acolo şi nu ştiam că a ajuns în asemenea hal. Imediat ce vom avea temei legal, vom încerca să ajutăm liceul să rezolve problema amfiteatrului, pentru că ajutăm copiii. Trebuie să facem ceva, nu o să stăm cu mâna-n sân până, Doamne-fereşte, va cădea acoperişul pe vreun copil, pentru că la mijloc este vorba de siguranţa elevilor, sala găzduind concursuri naţionale, festivaluri, audiţii, întruniri ale elevilor şi consiliului profesoral, diverse activităţi cultural-artistice. Mai întâi trebuie să avem un temei legal şi să aşteptăm rectificarea bugetară, urmând a aloca bani pentru un studiu de fezabilitate să vedem ce trebuie făcut. Este placat cu lemn şi nu ştiu dacă potrivit normelor ISU mai corespunde, probabil că va trebui schimbat.”, ne-a declarat edilul.