Acasă la Eugen Ionescu

97

 Primăria municipiului Slatina şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt organizează în această lună concursul de eseuri şi artă grafică „Slatina. Acasă la Eugen Ionescu”, care se adresează elevilor din clasele a V-XII – a din unităţile de învăţământ ale municipiului Slatina. Manifestarea este organizată în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Olt şi unităţile de învăţământ, conform HCL nr. 464/08.10.2013 referitoare la aprobare Programe şi proiecte culturale şi Calendar manifestări sportive pe anul 2013.

Concursul „Slatina. Acasă la Eugen Ionescu” se derulează pe două secţiuni, şi îşi propune dezvoltarea abilităţilor de comunicare a tinerei generaţii prin transpunerea într-o manieră artistică personală a operei marelui dramaturg slătinean Eugen Ionescu.

Prima secţiune a manifestării este reprezentată de un concurs literar, în care elevii vor redacta un eseu literar, pornind de la o piesă a lui Eugen Ionescu, în timp ce a doua secţiune a manifestării este reprezentată de un concurs de pictură, colaj sau grafică pe calculator în care elevii trebuie să imagineze şi să exprime vizual ceea ce le sugerează un fragment dintr-o operă a scriitorului român, dinainte stabilită.

În cadrul fiecărei secţiuni, tematica de concurs este diferenţiată pe două niveluri stabilite în funcţie de stadiul de pregătire a elevilor, nivelul I pentru elevii din clasele V-VIII şi nivelul II pentru elevii de liceu. Comisia de jurizare va avea în componenţă 9 persoane şi va fi constituită prin dispoziţie a primarului municipiului Slatina. Din comisia de jurizare vor face parte doi scriitori, cinci profesori de specialitate care nu au activitate didactică în unităţile de învăţământ din municipiul Slatina, desemnaţi de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Olt, un reprezentant din cadrul Primăriei municipiului Slatina, un reprezentant din mass-media locală.

Concursul a început pe 1 noiembrie şi se va încheia pe 26 noiembrie 2013, când vor fi date publicităţii punctajele atribuite de juriu pentru fiecare lucrare şi rezultatele votului electronic (pe pagina de Facebook a primăriei). La desemnarea câştigătorilor, notele atribuite de juriu vor avea o pondere de 80% în punctajul final iar like-urile date prin vot electronic de 20%.

În ceea ce priveşte secţiunea creaţie literară, elevii vor realiza un eseu pornind de la o operă a dramaturgului Eugen Ionescu. Pentru nivelul I, eseul va trebui să aibă o dimensiune cuprinsă între 1 şi 3 pagini, dacă este scris la calculator şi între 2 – 5 pagini dacă este scris de mână. Pentru nivelul de vârstă 2, eseul trebuie să aibă dimensiunea cuprinsă între 3 şi 5 pagini, scrise obligatoriu la calculator, cu font Times New Roman, cu caracter de 12, la un rând şi jumătate.

Pe pagina de Facebook, în perioada de evaluare, vor fi postate doar eseurile, nu şi numNu în ultimul rând, la secţiunea artă vizuală, elevii vor avea la dispoziţie un paragraf dintr-o operă a dramaturgului Eugen Ionescu, afişat pe pagina de Facebook a manifestării şi în unităţile şcolare, pe baza căruia vor realiza o creaţie artistică – pictură, colaj sau grafică pe calculator în care trebuie să-şi imagineze şi să exprime vizual ceea ce le sugerează textul dat.

Planşele trebuie să aibă o dimensiune de minim A4, sau, în cazul celor realizate pe calculator, să aibă o rezoluţie de 240 DPI, necesară unei tipăriri de calitate.

Pe baza punctajului final, organizatorii acordă următoarele premii: I. Secţiunea creaţie literară – Premiul I – 1.000 lei; Premiul II – 600 lei; Premiul III – 400 lei; II. Secţiunea artă vizuală: Premiul I – 1.000 lei; Premiul II – 600 lei; Premiul III – 400 lei. Pentru fiecare nivel de vârstă vor fi premiaţi trei elevi din cadrul unei secţiuni. Toţi elevii participanţi la concurs şi profesorii îndrumători vor primi diplome de merit.

 

Omul Eugen Ionescu

Eugen Ionescu s-a născut la data de 26 noiembrie 1909, Slatina şi a murit în 28 martie 1994, Paris. A fost un scriitor de limba franceză, protagonist al teatrului absurdului şi membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obişnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetarie, ori din dorinţa de a crea o legătură între naşterea lui şi moartea marelui sau precursor Ion Luca Caragiale.

Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérčse (născuta Ipcar) avea cetăţenie franceză. La vârsta de patru ani îşi însoţeşte familia în Franţa, unde va ramâne până în 1924. În copilărie Eugen Ionescu şi sora sa au simţit pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. În noua lor familie cei mici au fost supuşi la unele abuzuri fizice şi verbale, iar această traumă a marcat profund destinul artistic al scriitorului.

Marta Petreu susţine că Marie-Thérčse Ipcar ar fi fost evreică, iar Florin Manolescu va relua aceasta afirmaţie în capitolul consacrat dramaturgului din Enciclopedia exilului literar românesc. Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat însă cu acte că bunica sa, Marie-Thérčse, era de confesiune protestantă şi că nu este adevărată afirmaţia lui Mihail Sebastian din Jurnal că aceasta s-ar fi convertit la creştinism abia înainte să moară. Teza Martei Petreu era că tocmai acest amănunt al originii etnice l-ar fi împiedicat pe Eugen să se „rinocerizeze”, într-o perioadă când colegii săi de generaţie cochetau deja cu ideile totalitare.

După ce mama sa a pierdut procesul de încredinţare a minorilor, copilul Ionescu şi-a continuat educaţia în România, urmând liceul la Colegiul Naţional Sfântul Sava din Bucureşti. Examenul de bacalaureat îl susţine la Colegiul Naţional Carol I din Craiova. Se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti, obţinând licenţa pentru limba franceză. Terminând cursurile universitare în 1934, este numit profesor de franceză la Cernavodă; mai târziu este transferat la Bucureşti. În 1936 se căsătoreşte cu Rodica Burileanu, iar în 1938 pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca ataşat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul fascist de la Vichy. Tot acolo îşi scrie şi teza de doctorat „Tema morţii şi a păcatului în poezia franceză” pe care nu o va susţine niciodată. Numirea sa în postul de ataşat cultural la legaţia României din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulţi intelectuali români, trimiţîndu-i ca să lucreze în diplomaţie în ţările de care erau legaţi sufleteşte, pe filo-germani în Germania sau pe filo-francezi în Franţa. Activitatea politică a ataţatului cultural la Paris era însă minimală, Ionescu rezumîndu-se să traducă sau să faciliteze traducerea unor autori români contemporani sau să aranjeze publicarea lor în revistele literare franceze.